God of War Ascension Review: începutul sfârșitului

Se poate spune că God of War: Ascension nu a sosit tocmai în cel mai potrivit moment: acum mai puțin de o lună Sony a anunțat PlayStation 4, un nou titlu pentru bătrânul PS3 nemaifiind capabil să genereze entuziasmul de altădată. Mai ales când vorbim de încă un joc God of War, a cărui poveste este doar un prequel pentru trilogia inițială.

Din fericire, la cârma proiectului s-a aflat același talentat studio Sony Santa Monica, marea noutate adusă de Ascension fiind includerea unei componente multiplayer, o premieră pentru seria God of War. Este însă aceasta suficientă sau jocul echipei californiene ascunde și alte atuuri mai puțin evidente?

POVESTE

După cum spuneam, God of War: Ascension se oprește din nou asupra evenimentelor ce au precedat povestea din titlurile numerotate ale seriei. Astfel, Ascension poate fi considerat cel de-al doilea prequel al trilogiei, alături de mai vechiul Chains of Olympus, joc lansat în prima fază în 2008 pentru micuțul PlayStation Portable. În aceste condiții, luând în considerare și faptul că nelipsitul Kratos a trecut deja prin foc și sabie mai toate creaturile mitologice ale Greciei antice, ce mai poate aduce nou povestea din Ascension?

Surprinzător, scenariștii de la Sony Santa Monica au reușit să găsească un subiect încă neexplorat și anume Furiile, surorile care pedepseau pe toți cei care își încălcau jurămintele. Și cum Kratos voia să iasă din înțelegerea păguboasă încheiată cu Ares, rolul Furiilor din Ascension este lesne de înțeles. Chiar dacă intriga poate părea banală (și chiar este, locuitorii unui întreg munte Olimp deja au fost eradicați pe parcursul seriei), povestea funcționeaza surprinzător de bine, având în vedere și modificările aduse gameplay-ului. Despre acestea însă, un pic mai târziu.

Firul narativ din Ascension, deși nu la fel de prezent precum în trilogia inițială, este decent, reușind să scoată la iveală și o față ceva mai umană a personajului principal. Din păcate, anumite moment cheie din istoria lui Kratos nu sunt exploatate, Ascension ratând ocazia de a fi cu adevărat relevant în tabloul narativ al seriei. Chiar și așa, noua poveste din viața lui Kratos este ceva mai interesantă decât simplul măcel pe bandă rulantă din God of War III.

GAMEPLAY

Aminteam mai devreme că povestea lui Ascension este absolut suficientă pentru a justifica modificările de gameplay aduse jocului. Și, din acest punct de vedere, noul God of War este probabil cel mai bine gândit joc al seriei. Sigur, avem din nou de-a face cu obișnuita rețetă în care Kratos explorează locații exotice, luptă împotriva armatelor de creaturi mitologice și ucide în cel mai brutal mod cu putință diferiți boși impresionanți din punct de vedere vizual. La prima vedere, nimic nu prea s-a schimbat și totul este foarte familiar pentru fanii seriei.

Și totuși, echipa de la Sony Santa Monica a plecat urechea la criticile venite din partea fanilor, adăugând o doză suplimentară de complexitate aproape fiecărei componente a jocului. Pentru început, deși startul jocului este exploziv, God of War: Ascension nu mai pune atât de mult accent pe latura spectaculoasă, atât de exploatată în God of War III, spre exemplu. În schimb, noua aventură a lui Kratos se concentrează pe un parcurs mai „așezat”, care aduce aminte mai mult de primele două titluri God of War de pe PlayStation 2.

În Ascension, primează explorarea, rezolvarea de puzzle-uri și, nu în ultimul rând, luptele propriu-zise. Navigarea nivelurilor a suferit un upgrade demn de luat în seamă prin adăugarea unor secvențe de platforming ceva mai complexe decât până acum: Kratos va sări „din stâlp în stâlp” contra timp, se va prinde și balansa cu ajutorul nelipsitelor Blades of Chaos și, în premieră, va aluneca pe tot felul de suprafețe, în încercarea de a nu lovi diferite obstacole.

Puzzle-urile, de asemenea, au primit o atenție deosebită, acestea fiind de departe cele mai dificile din toate jocurile God of War apărute până astăzi. Bineînțeles, avem în continuare de-a face cu un joc de acțiune și aventură, deci nu vă așteptați la revelații din acest punct de vedere. Totuși, față de alte jocuri contemporane, puzzle-urile din Ascension sunt mult mai interesante, iar soluțiile nu sunt întotdeauna evidente. Ajută și noile abilități ale personajului principal, care, prin intermediul unor artefacte găsite pe parcursul jocului, va putea recurge la trucuri precum derularea timpului înainte și înapoi sau crearea unei clone, într-un mod asemănător cu ce întâlneam în Darksiders 2.

Confruntările cu monștrii mitologici sunt însă punctele în care Sony Santa Monica a adus de departe cele mai multe modificări la formula consacrată a seriei. Chiar și jucătorii veterani, cu foarte multă experiență în ceea ce privește titlurile God of War, vor avea nevoie de o perioadă de acomodare cu noul sistem de luptă din Ascension. Sigur, se folosesc aceleași butoane de atac și combinatiile clasice de genul pătrat, pătrat, triunghi funcționează în continuare.

Totuși, lanțurile de pe Blades of Chaos joacă acum un rol extrem de important, Kratos putând agăța de la distanță inamicii cu ajutorul acestora. Odată prins în acest mod, un monstru poate fi supus unor combinații nimicitoare de lovituri suplimentare (fără posibilitatea de a riposta), poate fi aruncat înspre alți oponenți sau chiar folosit drept „berbec” împotriva hoardelor inamice.

De asemenea, multe dintre secvențele quick time care duceau la uciderea unor monștri mai puternici au fost înlocuite cu mini-game-uri mult mai interactive, în care Kratos este nevoit să se ferească și să riposteze unor atacuri speciale. Astfel, până și o simpla execuție capată o dimensiune suplimentară, inexistentă până acum în vechile jocuri ale seriei.

Nu în ultimul rând, arsenalul lui Kratos a fost restrâns la minimul necesar: Blades of Chaos reprezintă singura armă permanentă a spartanului, efectele loviturilor putând fi modificate prin intermediul puterilor oferite de zei: focul lui Ares, gheața lui Poseidon, sufletele lui Hades și fulgerele lui Zeus. Pe lângă magiile asociate fiecărui element (de-a dreptul devastatoare la nivelurile avansate de upgrade), Kratos mai beneficiază și de o bară de Rage (care se umple în urma realizării de combo-uri neîntrerupte), ce permite accesul la o serie suplimentară de atacuri.

În schimb, a fost adăugată posibilitatea de a mânui arme secundare, unele dintre ele luate chiar de la inamicii doborâți. Astfel, Kratos se poate folosi de săbiile, ciocanele, scuturile sau sulițele dobândite de la adversari, fiecare dintre aceste arme având parte de propriile combinații de atacuri. Per total, după cum spuneam, fiecare componentă a jocului a primit un facelift considerabil, cel mai evident fiind upgrade-ul adus sistemului de luptă.

În aceste condiții, în funcție de nivelul de dificultate ales, parcurgerea campaniei single player poate varia, limita minimă fiind de 8-9 ore pe easy. Totuși, nivelurile avansate sporesc cu mult dificultatea luptelor, existând un anumit moment în joc unde trebuie să te folosești de tot ce ai învățat pe parcurs pentru a putea progresa. Pentru jucătorii mai puțin experimentați, această situație se poate dovedi de netrecut, lipsind opțiunea de a modifica nivelul de dificultate pe parcursul jocului.

GRAFICĂ‚ ȘI SUNET

Spuneam la începutul acestui articol despre cum jocurile de PlayStation 3 din ziua de azi nu mai sunt capabile să entuziasmeze, așa cum o făceau acum câțiva ani, când consola Sony își trăia zilele de glorie. Mare parte din această „decădere” a fost cauzată de grafică, care nu prea mai poate ține pasul cu jocurile de PC de ultima generație. Asta până la God of War: Ascension.

Este de-a dreptul incredibil la ce nivel grafic au reușit să aducă cei de la Sony Santa Monica noua aventură a lui Kratos, având în vedere că jocul rulează pe un hardware inițial lansat în 2006. Stilul artistic impecabil este combinat cu o realizare impresionantă a personajului principal, nelipsind nici decorurile impunătoare, prezentate prin intermediul sistemului „regizat” de camera fixe din seria God of War, de departe cel mai bine pus la punct din jocurile de acest tip.

Nu lipsesc nici tonele de efecte de particule, depth-of-field sau motion blur-ul aplicat la nivel de obiect, Ascension dovedindu-se o veritabilă bijuterie grafică. Mai mult, jocul celor de la Santa Monica nu sacadează niciodată, reușind chiar performanța de a atinge un framerate fluent de 60FPS în multe dintre situațiile de joc. Dacă ar fi să căutăm un minus la acest capitol, am putea să ne legăm de camera „cinematică”, care uneori se departează prea mult de acțiune, în momente în care ar fi nevoie de mai multe precizie.

Nu la fel de bine stau lucrurile în ceea ce privește sunetul din God of War: Ascension. Sigur, vocile sunt foarte bine interpretate, iar muzica este la fel de atmosferică precum în precedentele titluri ale seriei. Totuși, își fac apariția unele desincronizări între ceea ce se întâmplă pe ecran și sunetul care ar trebui să acompanieze aceste acțiuni. Este dezamăgitor să decapitezi un tapir fără să auzi urletele acestuia de durere. Nu mai amintesc de demolarea unei clădiri sau doborărea unui ciclop gigantic.

MULTIPLAYER

God of War: Ascension este primul joc al seriei care se bucură și de o componentă multiplayer. A fost o mișcare riscantă din partea celor de la Sony Santa Monica, genul din care face parte și Ascension fiind rezervat, până în prezent, exclusiv celor care preferă abordările single player.

Precum în cazul puterilor magice din campanie, jucătorul este pus în fața unei alegeri: înrolarea sub unul dintre cei patru zei olimpieni – Ares, Poseidon, Hades și Zeus, fiecare dintre aceștia oferind o serie de abilități unice. Odată ales un zeu, un scurt tutorial va trece în revistă sistemul de luptă, adaptat pentru multiplayer. Este vorba despre o formulă un pic simplificată față de single player, cu un mare accent pus pe codarea cu ajutorul culorilor a anumitor acțiuni (momentele în care un inamic este vulnerabil este marcat printr-o anumită culoare, momentele în care acesta atacă cu alta, etc.).

Din păcate, modurile de joc puse la dispoziție nu pun în valoare prea mult acest sistem de luptă. Favor of the Gods presupune controlul anumitor puncte strategice de pe hartă, care poate duce la apariția unor situații speciale, care aduc aminte de campaniile single player din vechile titluri ale seriei (cum ar fi uciderea ciclopului imens prezent în campaniile de promovare a jocului); Match of The Champions este simplul deathmatch, free for all sau pe echipe, iar Capture The Flag folosește laitmotivul războiului Sparta vs. Troia pentru a revitaliza o formulă clasică.

Ideile în sine sunt bune, însă punerea în aplicare nu este tocmai cea mai fericită. O bătălie dintre doi luptători se poate dovedi excelentă, spre deosebire de confruntările cu mai mulți jucători, unde totul degenerează într-un veritabil haos de culori, efecte de particule, bare de viață, din care nu prea mai poți înțelege nimic. Încercarea de a crea ceva nou merită lăudată, însă multiplayer-ul celor de la Santa Monica are încă nevoie de finisări suplimentare pentru a funcționa așa cum trebuie.

Din fericire, jocul are implementat și un sistem de progresie în nivel, experiența acumulată putând fi investită în arme, armuri și coifuri mai avansate, precum și în abilități noi oferite de cei patru zei. Să sperăm că o astfel de abordare este o dovada în plus a dedicării pe termen lung a echipei Sony fața de componenta multiplayer din Ascension, care, cu puțin efort, ar putea deveni ceva cu adevărat special în peisajul jocurilor actuale.

Nu lipsește nici posibilitatea de a juca cooperativ, alături de încă un prieten, prin intermediul modului de joc Trial of The Gods. Este vorba despre un Horde Mode, în care cei doi aliați trebuie să supraviețuiască valurilor interminabile de inamici. Pentru a păstra tradiția vechilor titluri God of War, Trial of The Gods poate fi abordat și de unul singur, fără aportul unui al doilea jucător.

CONCLUZIE

Cu ajutorul unei campanii single player mai complexe, a unei componente multiplayer promițătoare (însă insuficient finisate) și a unei prezentări grafice de excepție, God of War Ascension dovedește că încă există viață în această serie, în ciuda repetitivității la care a fost supusă de-a lungul anilor. Sigur, deși rămâne un joc foarte bun, Ascension nu este o revoluție, acest pas fiind rezervat, cel mai probabil, pentru un eventual viitor titlu pentru PlayStation 4.